Bună, sunt Magda.
Mă bucur că ești aici. De când mă știu, am fost nesățios de curioasă în ceea ce privește potențialul uman. Cum anume unii oamenii sunt fericiți, creativi, plini de succes în timp ce alții se luptă pentru a-și câștiga existența?! Exista o forță externă nouă care ne orânduiește viața iar noi nu suntem decât niște „păpuși” cu soarta deja scrisă?! Cum poate o ființă umană să atingă echilibrul (da, știu, cuvânt “cu greutate”!) între ceea ce este în interior și ceea ce “este” în societate?!
În mai mult de 15 ani de muncă în mediul corporatist, în care am ocupat poziții de execuție și de conducere, am realizat faptul că nu “căutarea” în exterior este ceea ce ne da seva (deși, pe moment, titlurile și “onorurile”ne amețesc într-o beție amăgitoare), ci…reîntoarcerea către CINE SUNTEM cu adevărat. Atât de simplu și, în același timp, atât de complicat. Societatea (în sensul larg al cuvântului) nu ne învață și nici nu permite să ne lăsăm seduși de simplă bucurie interioară când facem ceva cu pasiune. Când doar SUNTEM în prezent. Ne e teamă de ce-am putea descoperi în interior, ne e teamă de…libertatea noastră. De fapt, ce înseamnă asta? Ai fost vreodată liber cu adevărat?
Cum ar fi dacă ai dizolva vălul care nu te lasă să te vezi exact așa cum ești, în ceea mai mare splendoare a ființei tale?! Înrădăcinat în “miezul” tău și stăpân pe propria cale?! În propria EXPRIMARE DE SINE?! Au fost întrebări pe care le-am tot adresat minții, dar care nu au căpătat răspuns decât atunci când m-am aplecat către interior, spre ceea ce NU eram afara, dar ȘTIAM că SUNT când eram dureros de sinceră cu mine.
În cuvinte puține, aceasta a fost căutarea mea. În momentul când am pus “stop” la ceea ce mă distrăgea de pe cale, abia atunci am început procesul de A FI în mine, cu mine. Mi-am descoperit “ikigaiul”. Acum știu că fiecare zi e încă un pas către inima mea.
Te invit cu drag în călătoria către tine, acolo unde SUNT adevaratele tale comori, unde suflul vieții îți arată…calea ta.
